Marturisire

credeam ca secretul sta in echilibru...in..lucruri in comun...in compatibilitate...ce ma fac acum cand nici in astea nu mai cred?
cred in lucruri facute pana la capat ,in promisiuni tinute,in oameni cu sufletul bun,in prieteni care pot citi in sufletul tau dintr o singura privire,in sentimentul (naiba sa l ia) cand te tine EL in brate,in a vorbi unul cu celalalt fara cuvinte...in a face ceva fara sa astepti nimic...in a ti lua viata de la capat cand totul in jurul tau e distrus...admir oamenii care gasesc intotdeauna ceva bun,pur si frumos in orice lucru rau....eu sunt incapabila sa o fac.
Trebuia sa fac o recapitulare sa vad daca mai cred in ceva.
Ok sa presupunem ca eu credeam ca totul e ok,,ca mi se umplea sufletul sa explodeze doar cand te vedeam si nu mai puteam respira,ca imi venea sa te strang in brate sa te sufoc ca as fi vrut sa fim doar unu si nu doi ca sa nu ti mai simt lipsa atat de acut cand nu erai cu mine .TE IUBEAM CA NEBUNA.
Rezultatul:
  acum sufar pe masura,plang,si doare....au!doare tare rau si greu...si nu mi gasesc locul si nu mi gasesc starea si ma urasc cand sunt asa eu nu sunt asa!Imi pierd concentrarea imi pierd....of
si nu vreau sa ma gandesc la ce vreau si la ce trebuie sa fac pentru ca nu vreau sa fac nimic....NIMIC acum in momentul asta.nu doar pentru ca trebuie sa fac ceva.am sa fac atunci cand va veni momentul.Momentan cut me a slack!It s my life i live it my way!my rules!
Greselile pe care eu le fac eu mi le asum,sa si le mai asume si restul lumii.

Intelegi?