Meowy X-mas...

Miros de brad,de cozonac,colinde...sigur e Craciunul.....unul trist pentru mine insa...pe care il voi sterge din amintire imediat cum se va fi terminat....stiu ca ar trebui sa fim mai buni mai intelepti si mai toleranti this time of year.......sper sa va reuseasca.....mie nu mi a reusit.
ho ho ho ....

Replica...

"As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm.(...)Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice."

G.G. Marquez

dlagut...

"Cea mai mare bucurie a vietii este convingerea ca suntem iubiti pentru ceea ce suntem sau mai degraba iubiti in ciuda a ceea ce suntem." Victor Hugo

Doar eu...

As vrea sa tip ,dar nu am aer,as vrea sa plang dar nu am lacrimi,as vrea sa uit dar sunt prea multe,as vrea sa sterg dar ce voi pune in loc?
De ce spunem cu totii ca vrem adevarul cand nu e asa?nu l putem suporta,agrea,cu atat mai putin simpatiza...si oricand apreciem mai mult o minciuna ambalata frumos si spusa pe un ton care ne place.....incredibil.....
Tata mi a spus odata ca mandria e pacatul cel mai greu de dus,te consuma ,te transforma  si iti rapeste tot ce i mai bun fara macar sa stii ...daca nu stii tu sa o stapanesti si sa o tii sub control si sa fie doar in doza in care nu ii afecteaza pe cei care te iubesc...
Cica there s a time for everything...eu una n am rabdare sa astept lucrurile sa se intample...sunt constienta ca pierd mult ca nu stiu sa  astept....dar cum altfel nu stiu sa fac lucrurile acum nu pot decat sa sper ca timpul imi va aduce intelepciunea necesara....sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba...
Am obosit sa caut substraturi...sa citesc printre randuri....vreau lucruri simple clare fara echivoc si care nu lasa loc de interpretari....imi doresc sa traiesc mai mult si sa gandesc mai putin...

N am nevoie de zile intregi de analiza,stiu exact ce si cum ,acum,aici.....am nevoie doar sa fiu acceptata asa cum sunt,de rabdarea necesara de a ma intelege de la un capat la altu ,fara intreruperi .....Intrebari?

Pentru Helm...

Decalog

Prima poruncă: Să aştepţi oricât.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.

                                                                                                                                  Octavian Paler

Poezie...

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim...

Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi...

Eu

Azi e duminica,ziua mea preferata dar cu toate astea nu ma pot urni din pat...of ce ma fac daca am pierdut si cheful pt o zi minunata de duminica?
Stie cineva unde gasim pastile pt chef de viata?
Don't worry o sa treaca ,imi spun in sinea mea...of dar de ce a trebuit sa vina?
Sunt unele  lucruri care as vrea sa le tin acolo ferecate cu 7 lacate si sa nu le scot niciodata la lumina pentru ca atunci cand o fac ma imbolnavesc... sunt hoate,imi fura toata buna dispozitie,zambetul sincer,cheful de plantat trandafiri intro dimineata insorita de noiembrie...tot ce mi a ramas  bun si  frumos acum,in prezent...

Declaratie de independenta

Stiati ca cerem sfatul prietenilor pentru ca suntem incapabili sa ne asumam luarea unei decizii singuri?
da da stiu ca nu suna bine dar dpdv psihologic "impartim" esecul...ne este frica sa ne ghidam dupa ce ne spun instinctele si mai degraba ascultam un prieten care ne spune fa aia sau drege cealalta...nu ca asta ar fi un lucru rau ...nu.dar din cand in cand ar trebui sa ne gandim ce ne dorim noi,si asta sa stea la baza luarii unei decizii.
O persoana draga sufletului meu m a invatat poate cel mai important lucru de pana acum  
nu exista nu se poate ...:)) i know ,si eu zambesc dar veti vedea in timp ca e atat de adevarat....
Oare ce e fericirea?Exista?Cand suntem cu adevarat fericiti?
Pornind de la premisa ca iubirea e o formula(my opinion and my opinion only),un pic de adrenalina (sexul ocupa majoritatea acestui capitol),un pic de serotonina(o floricica glazurata la o comedie romantica),nevoia patologica  inexplicabila de a fi cu cineva(aici societatea in care traim s a ocupat  de tot ....e fff simplu...viata e asta..ne nastem,crestem...ne infometam de pe la 13 ani in cazul in care nu suntem anorexice by natureca sa putem intra in blugi 26 si sa putem fi integrate in categoria cool...si... asteptam...cum ce? printu' cela calare...sa ne ia si sa ne ...faca neveste cum nu stiati?)bun mai departe,factorul imi convine ca...el/ea face mancare,piata,strange sosete...etc...deeeci there is no such thing as love...care bum bang apare cand stai  la rand  sa ti  iei o franzela...graham...feliata:) si te ia si te duce...
Wake up ladies....ne multumim cu ce avem,nu avem curajul de a o lua de la capat ,si inghitim o gramada ...
pt ca "vai de mine nu ma mai ia nimeni" hm...asa si...asta e targetul?
Eu zic ca ar tre sa o luam incet ,sa ne dam seama ce vrem de fapt...sa facem o lista ca tot e la moda ...si sa avem grija in primul rand de cea mai importanta persoana din viata noastra.....de noi....
Eu ma apuc de lista, cine e cu mine ?:))
Va promit,o sa fie bine....

Scrisoare.

Iti doresc sa poti zambi chiar daca esti "palmuit", iti doresc sa ti simti inima explodand in tine...de bucurie...si apoi de tristete pentru ca doar asa vei ajunge sa apreciezi...
Iti doresc sa nu fie nevoie sa stai sa astepti un semn care nu mai vine si nu va mai veni niciodata...iti doresc sa  lasi padurea si sa vezi doar copacii....
Uneori efortul este exact ceea ce avem nevoie in viata,daca ni s ar permite sa ne traim viata fara a intalni obstacole,am fi limitati...si...niciodata nu vei primi ceea ce ai cerut ci doar ceea ce ai nevoie... daca te gandesti e chiar suficient.
Iti doresc sa poti asculta,sa fii ascultat.. iti doresc sa nu mai folosesti cuvantul tampenii,sa nu mai fie nevoie sa spui cuiva nu am timp acum de jocuri...

Iti doresc o viata simpla,dar fericita,iti doresc sa fii inteles...

Nu te urasc,imi esti indiferent!

Ma intreb acum...cum oare reusim sa ne creem in minte imagini perfecte despre oamenii pe care ii iubim ,ridicandu i la rangul de "jumatate"...invariabil ajungem sa traim cu oameni pe care nu ii cunoastem....sau nu ii mai recunoastem in gesturi ,in vorbe,in comportament....uitam si ne uitam ....ne permitem din ce in ce mai multe ...dormim pe noi ....pana la primul wake up call.
Intr adevar frica e cel mai puternic sentiment...si lucrurile cele mai importante nu le descoperim decat prea tarziu...nu ajungi sa apreciezi un lucru decat dupa ce nu il mai ai  nu?

Cat il ai oricum nu conteaza si vrei altceva....
Ei bine acum ai timp berechet pentru altceva!Knock yourself out!

Pentru "Darling".....

Love u Sil...

Gand

Iubesc....

Iubesc inceputurile...iubesc zambetul sincer care explodeaza pe fata unui indragostit la vederea iubitului/iubitei...iubesc duminicile cu tot ceea ce inseamna ele....cu miros de leneveala...cu mancat in pat..cu intalnirile cu prietenele la o cafea o prajitura si o discutie despre.....barbati.......cu dormit la ora 2:00....cu hoinarit prin oras...
Iubesc iarna ....cu rufe inghetate pe sarme,cu miros de cozonac,portocale si placinta de dovleac...iubesc ...prietenele care recunosc ca  inca il mai iubesc pe fostul...iubesc buna dispozitie care iti da chef de munca intr o ...marti dimineata....
Iubesc cand iubesc...

Azi vreau sa zambesc,sa ma bucur,sa mi alung norul de tristete ce planeaza deasupra capului meu,astazi vreau sa nu ma poata atinge nimic....fara ganduri negre ,fara planuri ,fara promisiuni..
.Azi vreau sa merg pe strada si sa imprastii cu picioarele frunzele de culoarea toamnei....sa ma gandesc la nimic...sa ma indrept spre nicaieri....

Marturisire

credeam ca secretul sta in echilibru...in..lucruri in comun...in compatibilitate...ce ma fac acum cand nici in astea nu mai cred?
cred in lucruri facute pana la capat ,in promisiuni tinute,in oameni cu sufletul bun,in prieteni care pot citi in sufletul tau dintr o singura privire,in sentimentul (naiba sa l ia) cand te tine EL in brate,in a vorbi unul cu celalalt fara cuvinte...in a face ceva fara sa astepti nimic...in a ti lua viata de la capat cand totul in jurul tau e distrus...admir oamenii care gasesc intotdeauna ceva bun,pur si frumos in orice lucru rau....eu sunt incapabila sa o fac.
Trebuia sa fac o recapitulare sa vad daca mai cred in ceva.
Ok sa presupunem ca eu credeam ca totul e ok,,ca mi se umplea sufletul sa explodeze doar cand te vedeam si nu mai puteam respira,ca imi venea sa te strang in brate sa te sufoc ca as fi vrut sa fim doar unu si nu doi ca sa nu ti mai simt lipsa atat de acut cand nu erai cu mine .TE IUBEAM CA NEBUNA.
Rezultatul:
  acum sufar pe masura,plang,si doare....au!doare tare rau si greu...si nu mi gasesc locul si nu mi gasesc starea si ma urasc cand sunt asa eu nu sunt asa!Imi pierd concentrarea imi pierd....of
si nu vreau sa ma gandesc la ce vreau si la ce trebuie sa fac pentru ca nu vreau sa fac nimic....NIMIC acum in momentul asta.nu doar pentru ca trebuie sa fac ceva.am sa fac atunci cand va veni momentul.Momentan cut me a slack!It s my life i live it my way!my rules!
Greselile pe care eu le fac eu mi le asum,sa si le mai asume si restul lumii.

Intelegi?

Wake up call.....

Mircea Dinescu-Femei de cariera

Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu.
Muncim ca nişte tâmpite, îi mulţumim patronului că ne dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să ne afirmăm şi să ne ţinem de deadline. Şefii pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele.
Timp în care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde.. Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal. Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte"..
În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici şi te trezeşti ţipând. Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7,30 şi la 8 trebuie să fii la firmă şi-ai dormit strâmb şi-ţi stă bretonul ca o bidinea. Scuză-mă, te las puţin pe fir, că mă cere unul de nevastă...
Munca e bună numai când ţi-aduce un franc cinstit în buzunar şi mai ales, îţi dă şi răgazul să-l cheltuieşti. Sistemul suedez prevede că trebuie să ameţeşti muncind cinci zile pe săptămână şi să ameţeşti în bar două zile pe săptămână. Ăsta e raportul minim rezonabil. Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood , care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv, naşte trei pui vii pe care îi hrăneşte cu lapte praf, soţul o iubeşte leşinant, deşi o vede cam şase ore pe săptămână (sau poate tocmai de-aia), iar el, deşi e neurochirurg şef la Memorial Hospital , nu e stresat deloc, face mâncare la copii, spală vase şi-o aşteaptă pe ea cu maşina la firmă, seara. Pardon, noaptea. Nu se ştie când operează el pe creier şi mai face şi lecţii cu ăia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri şi de convins opt clienţi să investească.
Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în "Baby Boom" se lasă drogate de gândul inept al unui perpetuum mobile. Au senzaţia că se poate orice. Că soţul, copilul, ciobănescul german şi siameza aşteaptă oricât; ei latră la unison cu mândrie că au o directoare în familie. Când ambii soţi muncesc deopotrivă, ajungi să le înţelegi masochismul, până la urmă. Pericolul dospeşte abia când femeia de carieră are acasă un inginer care scapă la 4,00 de la uzină, apoi vrea mâncare cu sos, maieuri cât de cât curate şi puţin sex. Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divorţul part-time şi facilitează hârjoana extraconjugală a bărbatului constrâns de hormoni.
Când constaţi că fetiţa ta îi spune "mamă" soacră-tii (care nici nu te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină şi uite că ştia ea ce ştia) şi bâzâie că pe bona o iubeşte cel mai mult de pe lume, e cam târziu să-ţi dai demisia. Copilul nu înţelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n Bucureşti când termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lecţiile). Copilul vrea să stai lângă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o pernă de pluş. Dar tu, care-ai răspuns la celular şi-n clipa când te cerea ăla de nevastă şi i-ai spus lui "da", acoperind o secundă telefonul cu palma , apoi te-ai scuzat din gene şi ai continuat să vorbeşti cu şeful de secţie la telefon, nu prea înţelegi cum vine chestia asta cu renunţatul la carieră de> dragul familiei.
Apropo, când ţi-ai închis ultima dată telefonul, ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni? Nu e cazul, că pe vremea când ai văzut tu ultimul film încă nu se inventaseră telefoanele cu On şi Off, erau numai fixe cu roată şi fir cârlionţat.
Am chiulit şi-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna.. Chiuleşte şi tu, salvează-ţi viaţa, femeie! Atât cât se poate. Ia bunul simţ, în doze homeopatice. Să ştii numai tu. Cele mai frumoase petice de viaţă le-am căpătat fugind de răspundere. Cea mai bună bere pe care am băut-o în viaţa mea n-a fost la Praga, ca lumea bună, ci în Herăstrău, când o tăiasem de la şedinţa de redacţie, lăsând vorbă că mi s-a spart ţeava de calorifer şi m-au chemat vecinii să strâng apa. Mi-a rămas în cap (şi mie, ca atâtor altora) gafa de la TVR, de la Revoluţie, când habar n-aveau că intraseră deja în direct şi cineva i-a zis lui Dinescu:
"Mircea, fă-te că lucrezi!". Şi Mircea a ascultat. Şi a ajuns departe. Până când vom pricepe omeneşte tâlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim.

Statistica

3 din 4 barbati inseala...

Seeing is believing...

O buna prietena imi spunea candva ca cea mai mare greseala care o pot face este sa verific cat de mult,sincer,sau neconditionat sunt iubita...nu voi afla niciodata ce doresc eu sa cred,noi toate de altfel...ca suntem puse pe primul loc ,ca suntem adorate,ca n am fost niciodata mintite de catre barbatul de langa noi....
Mi a spus apoi ca sfatul venise din partea unei mame si cum "Mom knows best...."asa trebuie sa fie..dar cine are curajul sa verifice?Rezultatul
Mie una mi e dor de vremurile cand copila fiind credeam orice...ca daca mananc aripioarele de la pui cand o sa fiu mare o sa pot zbura de ex...:))
Imi doresc sa am din nou inocenta de a crede fara ezitare...pt ca acolo cred ca e adevarata fericire...dar cum nimeni nu stie reteta succesului,si toate cartile a caror titlu incepe cu HOW TO... ofera doar informatii seci,impersonale care pan la urma nu te ajuta de fapt la nimic ... fiecare dintre noi tre sa si gaseasca singur instructiunile de functionare...
Mi e dor sa gatesc...Lola are dreptate...e ceva aproape nepamantesc cand pui cuiva o farfurie de mancare gatita de tine in fata..
cand ai placerea gatitului...
cand o faci simtind cum o parte din tine se daruieste facand asta...
cand nu astepti complimente sau laude ...si e destul doar privirea celui ce mananca in fata ta ...dintr o farfurie cu mancare aburinda...
Daaa mi e dor sa am din nou pentru cine gati...
Am sadit din nou un sambure de speranta...
Astept sa vedem ce se intampla...