mdea..

O duminica frumoasa

Este azi..o zi de duminica pe gustul meu... cu soare mult si chef de plimbare...cu picioarele printre frunzele portocalii...

ganduri...

Traim zi de zi in universul construit de noi ,ne inconjuram de persoane pe care singuri le alegem,luam decizii ce ne vor influenta urmatoarea ora zi ,saptamana...inutila mi se pare ranchiuna pe trecut...oricum nimic nu mai poate fi schimbat de asta e trecut nu?petrecem timp regretand ziua de ieri cand tot ce conteaza e azi si maine...

same shit different day....

Am citit undeva  ca nu trebuie sa  ne temem de esecuri,lovituri,sau dezamagiri intrucat every rose has it's thorn,si din fiecare lucru rau iese intotdeauna (invariabil) un lucru bun...etc etc etc
Partea cea mai neplacuta este antrenamentul in sine:)),io m am plictisit,cred ca am sa sar partea cu the training for.....and damn it with all...am sa fug.
Eu recunosc ,vreau doar sa fiu lasata in pace,intr o lume nici buna nici rea dar a mea,in liniste si multumire,pt o zi insorita...sau o felie de paine(musai de vatra) prajita cu unt ....in dimineata de duminica ,in pijamale ...la ora 11.......sounds perfect....







P.S: Inca nu stiu daca golul din stomac e fericire sau tristete dar cand aflu anunt...

tot eu sunt...

In ideea ca fiecare experienta traita e o lectie invatata ,am decis sa merg mai departe senina...sa ma bucur in continuare de prima raza de soare care se joaca in parul meu,de mirosul zilei de duminica,si de toti oamenii care fac parte din prezentul meu ...Trecutul l am pus intr o cutie,fara eticheta....si o sa ramana fara eticheta...pentru ca nu merita altceva
Sunt o persoana bogata....inca mai pot darui fara sa mi para rau ca nu primesc nimic in schimb...

Tot ce e bine e greu de facut. Sa mori e usor, sa pierzi e usor, sa trisezi e usor, sa fii mediocru e usor. Evita lucrurile usor de infaptuit. (Scott Alexander)

lookin back....

ce e cu lumea asta si asumatul responsabilitatilor...toti avem senzatia ca o facem...dar ce suntem nebuni sa ne ducem de bunavoie in streang...ehh...ca tot veni vorba eu imi exersez rabdarea si acceptarea(lucrurilor pe care nu le inteleg si a celor care intra in conflict cu principiile mele(neah nu mi place cum suna)cu ....natura firii mele...incercand sa mi imping granitele din ce in ce mai departe in speranta(cea nemuritoare si pururea ) ca la un moment dat voi face pace...
de ce oare ne luptam in permanenta cu noi insine?da corect de ce ma lupt eu in permanenta cu mine ...si...cu ce poti umple golurile lasate de suferinta?e ceva mai rau pe lume decat sa fii ranit de persoana pe care o iubesti...intentionat?oricare ar fi motivele,circumstantele,faptele sau whatever....cred ca nu se poate...da da cu cat ma gandesc mai mult cu atat ...slava domnului ca timpul le rezolva pe toate...altfel trebuia sa o facem noi si nu cred ca am fi reusit...