marți, 5 iulie 2011
inexplicabil...
Sunt anumite lucruri pe care nu le inteleg...stau si ma uit si incerc sa gasesc o justificare....nu inteleg sub nici o forma cand cum de ce ...dar...cred ca am obosit sa inteleg tot si ...traiasca indolenta! ei bine nu mi mai pasa ,now what??!!:)))))
duminică, 23 ianuarie 2011
Food for the soul...
Pierderea... una din cele mai puternice lectii de viata...
Pe cat de mult ne stradium sa fugim din calea ei, sa-i rezistam atunci cand ii simtim apropierea, pe cat de mult ne dorim sa nu fim pusi in situatia de a o cunoaste vreodata... Pierderea apare pretutindeni in Univers. Si, cum se spune, vine un timp cand si cele mai solide constructii se darama...
Relatiile, indiferent sub ce forma apar acestea in viata noastra, aduc cu ele momentul in care trebuie sa ne luam ramas bun de la ceea ce inseamna forma fizica a celor pe care ii iubim.
In sfera relatiilor intime, Pierderea imbraca diverse forme... iubirile pasionale, aparent transcedentale se destrama brusc si fara avertismente, relatiile vechi, distante si lipsite de viata admit intr-un final ceea ce demult era vizibil, iubirile neimplinite, paralizate de temeri sunt incapabile sa treaca la un nivel superior de intimitate..., iubirile tinere si fragile care cel mai adesea nu supravietuiesc celei dintai neintelegeri..., prieteniile ce se sfarsesc atunci cand celalalt nu mai raspunde chemarilor tale...
Relatiile se sfarsesc, iar noi ne confruntam cu Pierderea.
Pierdem contactul cu ceea ce el/ea a adus in viata noastra, fie real sau imaginar... Si, poate cel mai dureros, este ca pierdem imaginea a ceea ce a insemnat, a ceea ce inseamna si speranta a ceea cea ar putea insemna acea relatie in viitor.
Pierdem „Povestea noastra” si pentru cei mai multi dintre noi aceasta este de departea cea mai grea Pierdere.
Cum reactionam in fata unei Pierderi iminente?
Desigur ca avem mai multe alegeri. Daca suntem intr-un anumit fel atasati de acea relatie, existand credinte ce se leaga mai degraba de ceea ce ar trebui sa fie decat de ceea ce este acea relatie, atunci vom incerca sa mentinem, sa nu dam drumul relatiei, sa ne tinem strans legati de acel ceva ce oricum se destrama.... sperand ca vom putea controla un proces pe care il simtim la nivel intuitiv ca fiind in afara propriului control...
Procedand astfel nu facem decat sa grabim calea catre singuratate, energia noastra rigida si sufocanta fiind cea care il indeparteaza si mai mult pe cel de langa noi.
Pe de alta parte, sunt situatii in care alegem sa dam drumul relatiei... mult mai devreme ca ea sa se incheie, sa ne desprindem emotional, sa ne pregatim de Pierdere chiar inainte ca ea sa survina. De ce facem asta? Pentru ca avem tendinta sa ne protejam de un pericol potential. In aceste momente incercam parca sa blocam propriile sentimente, sa ne indepartam de senzatia inconfortabila pe care o purtam in suflet. Se intampla adesea sa ne erijam in victime, convingandu-ne ca acea persoana nu este cea potrivita, ca meritam mai mult, ca ne va fi mai bine fara ea, ca noi... nu avem nici o vina.
Calea constientizarii
Ar mai fi insa o cale... Cea mai grea poate, dar si cea mai frumoasa.
Calea constientizarii, cea care ne face sa imbratisam pierderea intr-un mod responsabil, fara a ne judeca pe noi sau partenerul,cea in care ne asumam sentimentele, tristetea, disperarea, singuratatea, doliul uneori, furia sau orice traire care iese la iveala in acele momente.
Putem fi foarte tristi pentru ca ceva frumos si plin de sperante a murit sau pentru ca nici macar nu i s-a dat sansa la viata. Putem simti furii puternice cum n-am mai trait niciodata, putem experimenta temerea ca vom ramane singuri sau disperarea ca va fi mult prea greu sa ne adaptam la o noua relatie.
Oricat de greu ar fi sa induram aceste sentimente, putem alege sa ni le asumam, sa pasim pe ruinele viselor noastre, poate dezorientati si fara sa stim incotro. Si nici nu trebuie sa facem ceva anume. Ci doar sa permitem sentimentelor sa se miste, sa ne invaluie, sa treaca prin noi, pana ce intalnesc linistea.
Avem nevoie sa parcurgem acest proces de vindecare. Daca putem accepta in mod constient asta, vom ajunge intr-o zona de intelegere din care putem ulterior privi cu recunostinta catre ceea ce a fost candva frumos.
Desigur ca Pierderile, intr-o prima etapa, ne ingrozesc. Cu toata impotrivirea noastra insa, ele nu dispar... si fiecare va trebui intr-un moment al vietii sa le intalneasca sub o forma sau alta.
Orice Pierdere creeaza insa spatiul ca ceva nou sa se nasca, o speranta, un inceput, o alta viziune, o fereastra deschisa catre o intelegere si o iubire mai profunde.
Avem nevoie sa parcurgem acest proces de vindecare. Daca putem accepta in mod constient asta, vom ajunge intr-o zona de intelegere din care putem ulterior privi cu recunostinta catre ceea ce a fost candva frumos.
Pe cat de mult ne stradium sa fugim din calea ei, sa-i rezistam atunci cand ii simtim apropierea, pe cat de mult ne dorim sa nu fim pusi in situatia de a o cunoaste vreodata... Pierderea apare pretutindeni in Univers. Si, cum se spune, vine un timp cand si cele mai solide constructii se darama...
Relatiile, indiferent sub ce forma apar acestea in viata noastra, aduc cu ele momentul in care trebuie sa ne luam ramas bun de la ceea ce inseamna forma fizica a celor pe care ii iubim.
In sfera relatiilor intime, Pierderea imbraca diverse forme... iubirile pasionale, aparent transcedentale se destrama brusc si fara avertismente, relatiile vechi, distante si lipsite de viata admit intr-un final ceea ce demult era vizibil, iubirile neimplinite, paralizate de temeri sunt incapabile sa treaca la un nivel superior de intimitate..., iubirile tinere si fragile care cel mai adesea nu supravietuiesc celei dintai neintelegeri..., prieteniile ce se sfarsesc atunci cand celalalt nu mai raspunde chemarilor tale...
Relatiile se sfarsesc, iar noi ne confruntam cu Pierderea.
Pierdem contactul cu ceea ce el/ea a adus in viata noastra, fie real sau imaginar... Si, poate cel mai dureros, este ca pierdem imaginea a ceea ce a insemnat, a ceea ce inseamna si speranta a ceea cea ar putea insemna acea relatie in viitor.
Pierdem „Povestea noastra” si pentru cei mai multi dintre noi aceasta este de departea cea mai grea Pierdere.
Cum reactionam in fata unei Pierderi iminente?
Desigur ca avem mai multe alegeri. Daca suntem intr-un anumit fel atasati de acea relatie, existand credinte ce se leaga mai degraba de ceea ce ar trebui sa fie decat de ceea ce este acea relatie, atunci vom incerca sa mentinem, sa nu dam drumul relatiei, sa ne tinem strans legati de acel ceva ce oricum se destrama.... sperand ca vom putea controla un proces pe care il simtim la nivel intuitiv ca fiind in afara propriului control...
Procedand astfel nu facem decat sa grabim calea catre singuratate, energia noastra rigida si sufocanta fiind cea care il indeparteaza si mai mult pe cel de langa noi.
Pe de alta parte, sunt situatii in care alegem sa dam drumul relatiei... mult mai devreme ca ea sa se incheie, sa ne desprindem emotional, sa ne pregatim de Pierdere chiar inainte ca ea sa survina. De ce facem asta? Pentru ca avem tendinta sa ne protejam de un pericol potential. In aceste momente incercam parca sa blocam propriile sentimente, sa ne indepartam de senzatia inconfortabila pe care o purtam in suflet. Se intampla adesea sa ne erijam in victime, convingandu-ne ca acea persoana nu este cea potrivita, ca meritam mai mult, ca ne va fi mai bine fara ea, ca noi... nu avem nici o vina.
Calea constientizarii
Ar mai fi insa o cale... Cea mai grea poate, dar si cea mai frumoasa.
Calea constientizarii, cea care ne face sa imbratisam pierderea intr-un mod responsabil, fara a ne judeca pe noi sau partenerul,cea in care ne asumam sentimentele, tristetea, disperarea, singuratatea, doliul uneori, furia sau orice traire care iese la iveala in acele momente.
Putem fi foarte tristi pentru ca ceva frumos si plin de sperante a murit sau pentru ca nici macar nu i s-a dat sansa la viata. Putem simti furii puternice cum n-am mai trait niciodata, putem experimenta temerea ca vom ramane singuri sau disperarea ca va fi mult prea greu sa ne adaptam la o noua relatie.
Oricat de greu ar fi sa induram aceste sentimente, putem alege sa ni le asumam, sa pasim pe ruinele viselor noastre, poate dezorientati si fara sa stim incotro. Si nici nu trebuie sa facem ceva anume. Ci doar sa permitem sentimentelor sa se miste, sa ne invaluie, sa treaca prin noi, pana ce intalnesc linistea.
Avem nevoie sa parcurgem acest proces de vindecare. Daca putem accepta in mod constient asta, vom ajunge intr-o zona de intelegere din care putem ulterior privi cu recunostinta catre ceea ce a fost candva frumos.
Desigur ca Pierderile, intr-o prima etapa, ne ingrozesc. Cu toata impotrivirea noastra insa, ele nu dispar... si fiecare va trebui intr-un moment al vietii sa le intalneasca sub o forma sau alta.
Orice Pierdere creeaza insa spatiul ca ceva nou sa se nasca, o speranta, un inceput, o alta viziune, o fereastra deschisa catre o intelegere si o iubire mai profunde.
Avem nevoie sa parcurgem acest proces de vindecare. Daca putem accepta in mod constient asta, vom ajunge intr-o zona de intelegere din care putem ulterior privi cu recunostinta catre ceea ce a fost candva frumos.
sâmbătă, 15 ianuarie 2011
fellin empty....
Aparent fara motiv.Imi trec prin cap in ultima vreme numai idei de om mare:) ...si totul se invarte in jurul ideii centrale de fragilitatea a omului, cat de efemere sunt majoritatea lucrurilor,azi sunt maine nu ...si ca cel mai greu lucru e sa ne acceptam greselile/defectele si sa incepem schimbarea cu noi insine...vreau sa fiu mai putin critica, sa ma multumesc cu mai putin,sa gasesc i orice lucru cat de rau si o parte buna...
miercuri, 5 ianuarie 2011
late new years resolution
Sunt lucruri de care mi e dor tare,lucruri care le regret,lucruri care mi displac si se afla in prezentul meu...lucruri pe care le as face dar nu stiu,nu pot, nu vreau?
ce stiu sigur e ca sunt pe un drum cu sens unic si surprizele sunt doar in fata mea....
ce stiu sigur e ca sunt pe un drum cu sens unic si surprizele sunt doar in fata mea....
miercuri, 3 noiembrie 2010
luni, 25 octombrie 2010
duminică, 24 octombrie 2010
O duminica frumoasa
Este azi..o zi de duminica pe gustul meu... cu soare mult si chef de plimbare...cu picioarele printre frunzele portocalii...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)